„Un adevărat templu al naturii… Aici este ceva din paradisul românesc” . Astfel consemna în cartea sa - România Pitorească -, în primele decenii ale secolului XX, scriitorul Alexandru Vlahuţă, referindu-se la „frumoasa şi renumita staţiune balneo-climaterică Olăneşti”.

Mai înainte, tânărul specialist în chimie, dr. Alfred Nicolaus Bernath Lendway, adus în ţară din Austria, pe la 1862, la iniţiativa dr. Carol Davila, constata că „Băile de la Olăneşti prezintă minerale de natură extraordinară, rar exemplu”, pe care nu se sfia să le compare cu cele de la Baden, Schlagenbad sau Weilbach.

În 1873, apele minerale de la Olăneşti, apreciate pentru proprietăţile lor curative, obţin Medalia de Aur la Expoziţia Internaţională de la Viena. Universitari români şi străini de renume nu ezită să compare staţiunea Olăneşti cu cele precum Karlsbad, Marienbad, Karlovy-Vary, Aix-les-Bains, Kissingen sau Kreuzbach, prevăzându-i un viitor strălucit. „Oricâte sanatorii s-ar construi, în orice staţiune, nici unul nu va putea ajunge la valoarea celor de la Olăneşti şi la viitorul strălucit ce le aşteaptă; nici nu cunosc o altă staţiune cu care natura să fi fost dacă nu mai mult, cel puţin tot atât de darnică”, nota în 1913 prof. dr. Gustav Weber de la Universitatea din Leipzig.

Cadru natural unic, izvoare de sănătate pentru toate vârstele. Situată într-o zonă depresionară, la o altitudine de 450-475m, în partea central-sudică a Subcarpaţilor Olteniei, staţiunea Băile Olăneşti dispune de un cadru natural de o mare frumuseţe, împădurit şi fără surse poluante. Pitorescul locurilor este amplificat de văile săpate de pârâul Olăneşti şi de afluenţii săi care străbat zona.

Pe teritoriul staţiunii se află mai multe rezervaţii şi monumente ale naturii, ocrotite prin lege, între care: rezervaţia de tisă (1,5 ha, peste 600 de exemplare); rezervaţia naturală Stogul (100 ha) cu peste 35 de peşteri şi avene în care se găsesc, între altele, puncte fosilifere de ursus spaeleus (ursul de peşteră), colonie de lilieci, faună cavernicolă, stalagmite, argilă fosilă, calcare mezozoice etc.; două lacuri cu nuferi-albi şi galbeni ş.a.

Clima continentală, specifică regiunilor de deal şi pădure, temperatura medie anuală de 9,2 grade Celsius, presiunea atmosferică de 964,7 mm şi precipitaţiile moderate asigură un bioclimat propice refacerii generale a organismului, foarte bine tolerat de toate vârstele, inclusiv de bătrâni şi copii ori de persoane cu maladii avansate.

Zăcământul hidromineral de la Olăneşti, exploatat prin 30 de izvoare naturale şi patru foraje, cuprinde o mare varietate de ape minerale cu proprietăţi terapeutice: sulfuroase, bicarbonatate, sulfatate, sodice, calcice, magneziene, clorurate, bromurate, iodurate. De asemenea, analizele au evidenţiat prezenţa hidrogenului sulfurat, care le conferă calităţi în plus.

La Băile Olăneşti pot fi tratate numeroase afecţiuni digestive, renale, respiratorii, cardiovasculare, locomotorii, precum şi boli metabolice şi dermatologice. Băile Olăneşti se numără printre puţinele staţiuni unde se efectuează tratamente pentru desensibilizarea organismului la bolnavii cu diverse afecţiuni alergice, prin injecţii cu apă minerală sulfuroasă izotonă, direct de la sursă (premieră mondială). Apele minerale de la Băile Olăneşti sunt utilizate cu succes şi în tratamentul intoxicaţiilor cronice cu metale grele (Mg, Pb şi Zn). Climatoterapia, aerosolii atmosferici etc. întregesc serviciile medicale oferite de un personal specializat, de înaltă calificare, turiştilor veniţi la odihnă, refacere sau tratament.

Locuri de istorie şi credinţă sfântă. Localitatea Olăneşti (numele provine de la boierii Olăneşti, străvechi locuitori ai acestor meleaguri) este atestată documentar pentru prima dată într-un hrisov din 19 iulie 1527, al domnitorului Radu de la Afumaţi.

În Olăneşti există trei biserici declarate monumente istorice: Biserica Sf. Nicolae, Biserica din Cormoşeşti şi Biserica Sf. Mihail şi Gavril. Cea mai veche, Biserica parohială Sf. Nicolae, construită la 1718, păstrează pictura originală cu portretele ctitorilor, 27 la număr, printre care domnitorul Şerban Cantacuzino şi, caz unic în regiune, generalul austriac Stefan Steinville, director superior între 1719-1720 al Olteniei ocupate de trupele imperiale. De asemenea, biserica păstrează uşa originală, sculptată în lemn de nuc, având o inscripţie chirilică.

Tot în Olăneşti (Livadia) se găseşte Biserica de lemn din Albac, construită în 1746, supranumită Biserica lui Horea (ca omagiu adus conducătorului răscoalei din 1784-1785). În 1907, Biserica din Albac a fost mutată din Transilvania la moşia Florica a familiei Brătianu, de la Ştefăneşti-Argeş. Ulterior, a fost strămutată la Olăneşti şi sfinţită, la 12 octombrie 1958, de Patriarhul Justinian Marina şi de Episcopul Iosif al Râmnicului şi Argeşului.

La Comanca de Munte (atestată de un hrisov al lui Mihai Viteazul din 1596) se află Biserica având hramul Toţi Sfinţii, ctitorită între 1735 -1736, ultima pictată cu caractere chirilice în Ţara Românească.

Lângă Cheia se găseşte Mănăstirea Iezer, construită înainte de anul 1500. Actuala construcţie datează din timpul voievodului Mircea Ciobanul (1545-1554) şi a soţiei sale, Doamna Chiajna, fiica domnitorului Petru Rareş al Moldovei. Scriitorul Alexandru Odobescu a descoperit, 300 de ani mai târziu, la 1860, o legendă conform căreia voievodul Mihai Viteazul şi-ar fi lăsat visteria la Mănăstirea Iezer înainte de a pleca „la război în Ardeal”. La această mănăstire se găseşte şi o raclă cu oseminte ale monahului Antonie, canonizat ca sfânt de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, la 20 iunie 1992.

De o valoare deosebită este Mănăstirea Frăsinet, construită în jurul anului 1710, refăcută în 1848 şi extinsă între 1860 -1863, de către episcopul Calinic al Râmnicului, canonizat de Sinodul BOR şi trecut în rândul sfinţilor la 23 octombrie 1955.

În ultimii ani au fost demarate o serie de programe ambiţioase, cu sprijin european, bazate pe resurse naturale unice în România şi poate chiar în Europa, dar şi pe o tradiţie îndelungată. Staţiunea Băile Olăneşti, vatră perenă de spiritualitate şi civilizaţie românească, va dobândi în mod cert o nouă strălucire în perspectiva integrării sale în circuitul european.