Statisticile care ne sunt prezentate în ultimul timp, cu privire la numărul angajatorilor care sunt interesaţi să recruteze şi numărul persoanelor aflate în şomaj sunt din cele mai pesimiste.

Experţii care adaugă o notă optimistă nu sunt luaţi în seamă, asfel încât psihoza crizei ne urmăreşte pe toţi şi pentru acest fapt este de vină, poate, numai gustul nostru pentru sumbru pe care media internaţională îl alimentează cu succes. Comisia Europeană estima, nu cu multe zile în urmă, că vom ajunge la 26, 5 milioane de şomeri în ţările membre până la sfarşitul anului următor, cu o rată a şomajului care nu s-a mai înregistrat din 1945.

Fără a încerca nefericit de a cosmetiza această situaţie trebuie să punem în evidenţă, însă, şi unul dintre lucrurile despre care nimeni nu vorbeşte sau despre care se vorbeşte încă, dar cei care au un cuvânt de spus nu se fac auziţi  – multe dintre companii au redus producţia şi şi-au adaptat nevoile de personal în funcţie de acest parametru, ceea ce nu înseamnă neapărat că nu mai fac angajări, ba, din contră, sunt interesate să recruteze.

Condiţiile pieţei le împing însă, să se orienteze către flexibilitatea muncii, un concept cunoscut în Europa de mai bine de 20 de ani, mai puţin aplicat în România până în prezent, dar care va ieşi din anonimat chiar în această perioadă de criză, fiind atât în avantajul recrutorilor, cât şi al persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, bine ştiut fiind faptul că unul dintre aspectele pozitive ale sale este diminuarea ratei şomajului. In mod concret, flexibilitatea poate fi definită ca şi capacitatea companiilor de a se adapta evoluţiilor mediului economic, fiind, de asemenea, o cale de rezolvare a problemei şomajului. Mai mult, flexibilitatea muncii este asociată reducerii costurilor legate de resursele umane, aspect interesant de luat în seamă în momentul de faţă de către companiile din România sau Republica Moldova care nu au avut, până nu demult, la îndemână această soluţie.

 

Munca temporară capătă o importanţă crescută pentru piaţa europeană a forţei de muncă în acest moment. Deşi o bună parte din forţa de muncă prezentă pe pieţele din noile state membre ale Unuinii Europene era reticientă vis-a-vis de acest concept, situaţia s-a schimbat radical în ultima perioadă. Numărul total de lucrători temporari creşte în majoritatea ţărilor UE, pe măsură ce apar noile tendinţe în sectorul temporar. Interesul pentru această formă creşte din ce în ce mai mult. Companiile au înţeles că aceasta este soluţia salvatoare în această perioadă de recesiune şi nu ezită să apeleze serviciile specializate de recrutare care pot să le ofere această variantă. Somajul ridicat şi lipsa de lucrători calificaţi impun ca necesare o flexibilitate crescută şi forme alternative de ocupare a forţei de muncă. Există deja pe piaţă firme specializate în recrutarea de personal care oferă servicii bazate pe flexibilitate. Ocuparea temporară a forţei de muncă oferă tinerilor posibilitatea de a se integra rapid pe piaţa muncii, iar persoanelor care şi-au pierdut locul de muncă, oportunitatea de a intra din nou în activitate. Societăţile trebuie să mizeze pe flexibilitate atât pentru a reduce costurile, cât şi pentru a se menţine viabile în această periodă tulbure. In plus, această flexibilitate crează locuri noi de muncă, oferă noi oportunităţi celor care vor să se reangajeze şi permite întreprinderilor să îşi păstreze angajaţii cei mai buni. Angajaţii cu contracte de muncă pe perioadă determinată raspund cel mai bine unor necesităţi conjuncturale - creşteri ale producţiei sau comenzi neprevăzute.

Costurile muncii devin, astfel o cheltuială variabilă, iar companiile îşi permit să facă alegeri mai puţin restrictive. Flexibilitatea nu este soluţia – miracol, dar, cu siguranţă, ajută companiile în demersul lor de a-şi utiliza personalul în modul cel mai inteligent cu putinţă posibil.

Flexibilitatea reprezintă însă, un mod de gestionare a resurselor umane care vine în sprijinul companiilor, în contextul actual.

Iulia Găleteanu .